Gheorghe Dinică s-a stins şi el din viaţă… moment tocmai bun pentru toţi televizioniştii să facă idioţeniile alea de emisiuni în care mai ia cuvântul câte un retardat care l-a cunoscut (sau nu) pe Dinică, şi spune ce îi plăcea sau nu maestrului, ce făcea în timpul liber, cum îi plăcea să facă sex şi alte prostii…

Ce făceau ăştia când trăia Dinică ? Păi… nimic. Atunci nu mai era invitat la nici o emisiune, la nici o şezătoare (vorba lu’ Badea), că deh, nu făcea audienţă fiind viu. Acum că e mort face ! La fel şi Michael. E oarecum idioată treaba asta să apreciezi un om după ce moare, iar în timpul vieţii lui să nu te intereseze persoana lui.

E cât se poate de adevărat proverbul ăla: “Nu îţi dai seama cât de preţios este un lucru, decât atunci când l-ai pierdut.“

“Nu poti fugi de demoni, asa ca trebuie sa te imprietenesti cu ei.”

“Atunci cand un soldat pleaca la razboi, totul este dinainte iertat.”

“Lucrurile intunecate apartin locurilor intunecate.”

“Viata este un vis in noapte, o teama printre temeri, un alergator gol, pierdut intr-o furtuna de sulite.”

“Toti avem nevoie de putin stres ca sa simtim ca traim.”

“Da, desi pasesc prin valea umbrelor mortii, nu ma tem de rele, pentru ca sunt canalia cea mai imputita din vale.”

“Sfintziile voastre, monarhi si invatatori stau undeori si ma intreb: “Ce este Iadul?”. Si cuget in sinea mea: “E suferinta de a nu mai putea sa iubesti”