Ginake Blog

Cu banii scoşi de pe blog am mers în patria mamă a lui Ştefan. Mă, ce să vă zic eu… dacă nu aţi mers, trebuie neapărat, dar neapărat să mergeţi. Sunt locuri prin zona aia la care nu te-ai gândi că ar putea fi în Românica. O să vă arăt câteva:

Pur şi simplu superb. Pentru următoarea “ieşire” mă gândesc la Valea Oltului sau Braşov (zona aia oricum). Păreri, sugestii ?

Ştim cu toţii cum se face jurnalismul în Românica, şi ce mişto se fură ştirile de pe site-uri din afară şi apoi traduse, sau de pe site-uri din .ro fără a preciza sursa, sau cel mai sigur de pe bloguri, că ăia sunt mici şi proşti şi nu zic nimic. O ştire de pe realitate.net mi-a atras atenţia astăzi. S-au gândit ei că ar fi frumos să citeze sursa articolului respectiv, numai că dau link tot către ei.

Mă ei au încercat, ce putem să le reproşăm? Ce dacă au dat link tot către ei, important este că au scris acolo numele site-ului totuşi… Fail!

Japonezii ne mai dau încă o dată o lecţie de profesionalism. După ce cutremurul a distrus aproape în totalitate o autostradă, locuitorii Ţării Soarelui Răsare au reuşit să o refacă în totalitate în timp record, 6 zile.

Iar autostrada de care amintim arăta aşa după cutremur:

6 zile le-a trebuit, nu mai mult. Acum nu pot să nu fac o comparaţie cu România, şi cât le-ar fi luat românilor să construiască o astfel de autostradă, presupunând că acel cutremur devastator ar fi fost în România:

• în prima săptămână se vota dacă să se construiască sau nu din nou autostrada.
• în a doua săptămână se întocmea o comisie care să evalueze costurile de re-construire a autostrăzii.
• în a 3-a săptămână se făcea licitaţia la care participau diferite firme de construcţii, pentru a lua lucrarea.
• în a 4-a săptămână, după ce iniţial licitaţia fusese deja câştigată de o firmă de construcţii, se făcea contestaţie pe motiv că licitaţia a fost ilegală şi anumite firme au fost favorizate.
• în a 5 săptămână se organiza o nouă licitaţie, pentru ca o firmă să poată prelua lucrarea.
• în a 6-a şi a 7-a săptămână nu se făcea nimic deoarece din cauza condiţiilor meteo, firma ce a câştigat lucrarea nu s-a putut apuca de lucru.
• în a 8-a săptămână se nivela terenul, deformat fiind din cauza cutremurului.
• 3 săptămâni mai târziu lucrearea era în acelaşi stadiu, deoarece 1 muncitor lucrează şi 3 îl supraveghează (vezi modelul Dorel).
• după alte X săptămâni lucrarea trebuie întreruptă din lipsă de fonduri, lucrarea v-a fi reluată după X luni/ani când vor fi fonduri
• după X luni/ani lucrarea este finalizată pe sfert, Boc taie panglica.

Welcome to Romania, the land of multiple choices!

Să ştiţi că şi noi (ăştia mai de 25+) făceam prostii prin liceu etc. Chiuleam şi mergeam la biliard sau internet cafe, fumam pe holul liceului şi altele, dar mă uit la liceenii din ziua de astăzi şi văd că îşi fac praf şi pulbere creierii şi corpul cu etnobotanicele astea. Nu am discutat despre acest subiect până acum, pentru că am considerat că sunt alţii mai potriviţi ca mine să discute despre aşa ceva. Observ că fenomenul ăsta cu magazinele de vise a luat amploare. Prima dată am văzut o campanie de genul ăsta la Daniel Rus, apoi la Groparu, astăzi am auzit şi la Radio ZU de asta.

Se merită pentru câteva minute (sau ore ?) de plăcere (dacă o poţi numi aşa) să îţi distrugi probabil viitorul tău, şi liniştea familiei tale ? Aş vrea să îmi explice şi mie cineva, ce este aşa de super-trendy să tragi pe nas prostii din alea ? Oare se merită să arăţi ca unul dintre cei de mai jos ?

Ce este şi mai tragic e că ne-o facem cu mâna noastră. Nimeni nu poate (sau nu vrea) să închidă odată magazinele astea şi să plecăm toţi fericiţi acasă. Mă simt oarecum dintr-o altă lume sau generaţie când văd cum se comportă tinerii din ziua de astăzi, cunoscând foarte bine faptul că atunci când eu eram în liceu, dacă aveai un telefon ce nu măsura mai mult de o juma de metru şi 5 kilograme erai cineva. Vreau să fac un mic sondaj, fără să vă judece cineva sau să aveţi vreo problemă în sensul ăsta, câţi dintre voi aţi consumat etnobotanice ?

 Loading ...

Tipul din mailul de mai jos este cetăţean al acestei minunate ţări şi are drept de vot ! Cel mai probabil o să facă şi copii ! Are prieteni (cred…) şi 100% şi rude ! Şi peste toate astea are şi acces la internet, din moment ce a reuşit să îmi trimită excrementul ăsta de email:

Mail de la un analfabet

PS. Cred că e mai tare decât ăsta, voi ce ziceţi ?

Ai dreptul să te plângi de situaţia de cacao din România, atunci când nu ai ajutat şi tu la crearea ei. De exemplu, nu ai dreptul să te plângi de Băsel, de Boc şi alţi măgari dacă acum ceva timp, chiar tu i-ai votat ! Nu ai dreptul să te plângi că e aglomerat Bucureştiul (sau alt oraş), dar aveţi maşină şi tu, şi măta, şi tactu’, şi sor’ta. Nu te mai plânge că nu te angajează nimeni, dar tu nu ai decât liceul şi o facultate la FR.

Asta zic, că la probleme nu ne întrece nimeni iar când românul se pune pe bocit, îţi e o milă de el de l-ai lua acasă, dar nu ştii ce stă în spate. Nu ştii câta boul este, şi cum de cele mai multe ori problemele şi le face cu mâna lui. E adevărat, că atunci când un cetăţean este în rahat, e bine să îi dai un şut în fund pentru încurajare, doar noi suntem sub orice critică .

Cică:

România, în topul ţărilor cu risc de înfometare !
Ţara noastră importă mâncare de peste 1 miliard de euro anual, iar românii sunt incluşi la categoria „venituri foarte mici”, într-o companie selectă formată din vietnamezi, bengalezi şi nigerieni.

În articolul ăsta vă explicam ce ne defineşte pe noi cel mai mult ca naţie, şi mă refeream la PROSTIE. Dap, azi m-am convins din nou de acest lucru. Uitaţi-vă câte greşeli are persoana asta într-o propoziţie simplă de câteva rânduri:

Român analfabet

15 greşeli de gramatică elementară ! Hai că e bine…

Ştiu că aţi mai ascultat melodia pe alte 100 de bloguri/site-uri dar mi se pare prea tare şi fix în concordanţă cu situaţia din România. Exact aşa este la noi:

Jobul pe care îl am are legătură cu comunicarea (dacă aş putea să zic aşa), în sensul că toată ziua răspund şi trimit mail-uri când sunt la serviciu. De un an încoa’ de când lucrez la firma asta, am avut de lucru cu tot felul de oameni dar un lucru este clar… concluzia mea este că suntem o naţie de retardaţi, analfabeţi, agramaţi, etc.

Oricine greşeşte că doar suntem oameni, şi scrie mai aiurea, mănâncă o literă, scrie un cuvânt greşit etc., dar în momentul în care tu nu şti bine limba română deja e grav. E de înţeles să nu pui o virgulă unde trebuie sau să mai poceşti un cuvânt, dar când primesc 10 mail-uri de la tine, şi tu în toate scrii numai bălării, deja e foarte aiurea.

Mai jos se află un mic ghid pentru analfabeţii care îmi trimit mailuri la serviciu (deşi ştiu că nu îl vor citi niciodată):

Exemplul 1: Punctul de la sfârşitul propoziţiei se pune fix după cuvânt, nu spaţiu şi apoi punct (ca orice alt semn de punctuaţie).

• corect – Ana are mere.

• incorect – Ana are mere .

Exemplul 2: Dacă nu eşti atent cum formulezi propoziţia, având în vedere că şi tu (cel care îmi trimiţi mailul) şi eu lucrăm cu cifre, se poate înţelege cu totul altceva.

• corect – Ana are mere.

• incorect – Ana ar emere.

Exemplul 3: Nu îmi trimite mail-uri “codate” să stau o oră să descifrez ce vrei tu să zici acolo…

• corect – Ana are mere.

• incorect – Ana.are.mere.

Exemplul 4: Nu îmi trimite mail-uri total aiurea, în care nu ştii ce vrei şi de ce l-ai trimis la mine.

• corect – Sunt Ion şi aş vrea să bla bla bla.
• incorect – Mere, prune, fasole.

Exemplul 5: Dacă vorbeşti cu X-ulescu despre ceva anume, nu îmi trimite mie mail-ul pe la jumătatea conversaţiei voastre, şi apoi să te aştepţi să ştiu despre ce e vorba.

• corect – Am vorbit cu dl. X-ulescu referitor la bla bla bla şi aş vrea să bla bla bla.
• incorect – Mâine la ora 15 unde am vorbit, să nu uitaţi de dude, şi să îmi trimiteţi prunele unde am stabilit.

În rest, suntem toţi o şleată de deontologi şi nu ne mai suportăm de ce importanţi suntem noi.

Eram ieri cu nişte tovarăşi pe la Gara de Nord deplasându-ma către apartamentul meu super-rezidenţial şi ultra-central din Lujerului, căci vila de vacanţă nu îmi mai place. Şi am observat ceva ce m-a şocat profund. O să încerc să vă povestesc toată tărăşenia care s-a desfăşurat în mai puţin de 1 minut. Fiind “dic’tamai” coada de maşini, aşteptam precum vacile în turmă, să se elibereze să putem pleca mai departe. Şi dau să scot un cap pe geam, să “vază” şi ochiu meu ce se vede în faţă, dar m-a deranjat rapid un sunet de “privighetoare împuşcată” care venea de undeva din dreapta-spate. Spicuiesc puţin din ce am reţinut/auzit în cele câteva zeci de secunde:

Te iubesc ca un nebun… şalalalala

Moare duşmanii, arunc cu banii… cichi cea şalalalala

Valoarea mea, nu are nimenea…. târrrrr ţaaaa, şalalalala

…sau ceva asemănător… Bineînţeles îmi întorc privirea să văd de unde se aude aşa sunet îmbietor şi relaxant, şi văd 2 ciori nespălate, jegoase, grase şi urâte dansând ! (atenţie ! da ?) pe minunata melodie ce se auzea de la un telefon ! (atenţie ! da ?) mobil. Nu erau din aia copiii străzii, ăştia păreau din ăia de fac bani, de au combinaţii, mă înţelegi ? Deci nu era aşa orişicum. Şi la care unu’ dintre ei zice către celălalt: “iauzi coaie, asta e ultima… nu o ai pe asta”, şi apoi se aude iar versul de mai sus…

Până aici nu m-a şocat mare lucru, căci am mai văzut eu şi ciori, şi prostie crasă, şi cocalari de top, dar grotesctul s-a produs atunci când a mai venit o a treia cioară cu un alt telefon şi s-a apucat să îi filmeze pe ăia doi de dădeau din burta şunculoasă pe manele. Deci aşa ceva mai rar ! E minunată ţara asta, mai ales că nu ai ocazia să vezi în fiecare zi atâta cultură rară şi atât de diversificată prin obiceiuri şi tradiţii.

 Loading ...

Manele e viaţa mea !