Ginake Blog

Atâta timp… atâtea articole… mai trec deseori pe aici şi-mi aduc aminte ce plăcere îmi făcea să scriu pe blog. Plăcerea aia de atunci încă nu a trecut, doar că timpul şi altele nu-mi mai permit acest lux.

Poate într-o zi cu soare, când o să am mai mult timp, o să scriu din nou pe blog mai activ… până atunci mai trec doar ocazional să aprob/şterg comentariile şi să mai fac curăţenie prin admin panel. Nu e cine ştie ce, dar nici nu vreau să-l închid… ar fi păcat. După atâtea chestii mişto care s-au întâmplat pe şi cu blogul ăsta, nu ar fi corect să-l închid.

Ne mai auzim pe aici, cât de curând… .

Nu, nu am murit, şi mai ales nu am renunţat la blog… doar că în ultima lună mi-am tot găsit ocupaţii care mai de care mai solicitante, astfel încât blogul a rămas pe un ultim loc, şi prea puţin important în comparaţie cu ce aveam de făcut. Scriu des sau rar, e doar alegerea mea şi cine mă citeşte şi comentează pe aici o face pentru că îi place ce citeşte sau e interesat de subiect ori mă cunoaşte.

Nu, nu voi renunţa la blog, chiar dacă o să scriu rar pe el. Eu tot aştept zilele alea când o să am timp să le fac pe toate… până atunci, rămâne doar o idee. Nu am renunţat la citit bloguri în schimb. Deşi nu prea obişnuiesc să îmi dau cu părerea decât atunci când chiar consider că am un punct de vedere, m-au surprins o grămadă de articole de pe blogurile voastre şi chiar mi-ar plăcea să văd încotro se îndreaptă chestia asta numită blogging, pentru că zi de zi văd venind din spate bloggeri noi (de care nu am auzit, sau pe care nu i-am citit până atunci) dar care scriu destul de bine.

Eu rămân totuşi la ideea mea, că blogging-ul e doar o pasiune şi nu un stil de viaţă sau o sursă de venit, cel puţin pentru mine…

A trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog, dar ştiţi şi voi cum e… sărbători, cumpărături, pregătiri, treburi, chestii… V-aş întreba cum aţi pretrecut de Paşte dar ştiu sigur că iar v-aţi dus piliţi la biserică, asta după ce aţi consumat la cârciuma voastră preferată, ştiu că aţi făcut grătare peste grătare de aţi înnebunit vecinii şi vă înjurau să terminaţi o dată cu micii şi pulpele ş.a.m.d.

În afară de asta am citit bloguri în fiecare zi, că ştiţi că la mine e problema cu timpul, dar dacă nu am timp de scris pe al meu, măcar de citit pe ale voastre să am. Eh, lasă că o rezolvăm noi cumva.

Doar atât vroiam să vă zic, am trecut în fugă pe aici să vă salut şi să vă anunţ că sunt “back in business” . Cius.

Zilele trecute, bătut, forţat, ameninţat cu ştergerea blogului (cât şi a back-up-ului) de către prietenă, am purces către “mol” la cererea expresă a susnumitei. Eu nu merg în “mol” decât atunci când vreau să mă enervez şi nu am de ce, sau atunci când sunt obligat/forţat/etc… Ar mai fi o excepţie, atunci când am bani mulţi şi nu am pe ce-i da, dar alea sunt cazuri rare .

Şi ne deplasăm zic, către locaţia cu pricina pentru a consulta îndeaproape şi întocmai ofertele recent-deschisului H&M. Pentru cei care nu ştiţi, H&M este un magazin de haine ca oricare altul, dar care din motive pe care nici eu nu le-am înţeles, consoarta l-a considerat locul tocmai bun de lăsat câteva milioane.

Ajung la locul faptei şi nu mică mi-a fost mirarea să văd alte câteva zeci de bizoni la fel ca şi mine, ce aşteptau la o coadă cum era pe timpuri la sifoane, după colţ aşa. M-am gândit că trebuie să fie mega promoţii la magazinul respectiv, din moment ce aşteptau toţi ăia la ditamai coada. De fapt, primii X clienţi primeau nişte vouchere cadou de o anumită sumă, câteva sute de mii din câte am înţeles.

Şi stau şi mă gândesc acum, în România dacă oferi şi un rahat moca, sigur se vor găsi câţiva care se vor îngrămădi să-l i-a, doar pentru că e moca .

Am citit pe mai multe bloguri treaba asta, şi eram şi eu ferm convins că articolele de pe blogul tău vorbesc despre ce fel de persoană eşti şi spune multe deasemenea şi despre “păsăricile” care le ai. Pe blogul ăsta veţi găsi toate prostiile din lume, dar nu veţi găsi garantat 2 lucruri:

• articole copy-paste
• pupincurisme la adresa vreunui blogger

Dacă mi-am exprimat în vreun articol admiraţia vis-a-vis de vreun blogger, am făcuto pentru că aşa am simţit şi pentru că îl admir pe respectivul, dar nicidecum pentru a obţine avantaje de orice fel sau mai ştiu eu ce motiv.

Pe de altă parte atunci când ai un blog, inevitabil transmiţi un mesaj cititorilor tăi. Lucrul ăsta îţi defineşte şi publicul ţintă. Vor intra mulţi pe blogul tău, dar vor rămâne cititori fideli numai cei care vor considera că articolele tale sunt reprezentative în orice fel pentru ei.

Nu sunt de părere că un blog poate educa un public, poate doar dacă blogger-ul respectiv are o notorietate mare, pentru că aşa cum am demonstrat pe blogul ăsta deja, lumea apreciază mai mult o femeie dezbrăcată decât vreo părere personală a blogger-ului vis-a-vis de un lucru.

Contează desemenea foarte mult şi contanţa din postările tale, pentru că atunci când scrii pe un blog x articole pe zi în fiecare zi (de exemplu zoso.ro, makavelis.com etc.) nu este acelaşi lucru cu 1 articol la 2 zile (cazul meu). Atunci când ai o contanţă în articole lumea va intra mai des pentru că ştie că tu vei posta şi astăzi un articol pe blog, pentru că aşa faci mereu.

Mesajul pe care îl transmite blogul meu nu cred că este unul foarte “serios”, deoarece majoritate postărilor mele sunt de genul “caterincă”, predominant pe nişa jocuri. Asta nu înseamnă că articolele serioase lipsesc de pe blog, ci doar că mai multe sunt cele despre jocuri, blogging, internet decăt cele referitoare la realitate cotidiană. Tu ce mesaj transmiţi prin blogul tău ?

Recent a trebuit să semnez nişte hârtii destul de importante, contracte pe termen lung, sau mai bine spus… contracte care dacă nu eşti atent ce semnezi, şi semnezi aşa ca primarul, mai târziu s-ar putea să dai de la tine din buzunar nişte bani. Cum credeţi că le-am semnat eu ? Fix ca primarul. Primul contract l-am semnat într-un mediu nu tocmai perfect pentru o întâlnire de acest gen, omul se grăbea… eu la fel, nah… Ba mai mult, am lăsat spaţii goale pe linia punctată să completeze el ulterior cu datele ce trebuiesc scrise acolo. Eu doar am semnat.

Iar al doilea contract l-am semnat la bancă, cu 45639 persoane în spatele meu aşteptând la coadă, şi ca să nu îmi umple toţi frigiderul de carne, am completat ce era de completat şi am plecat. Bineînţeles eu nu am primit nici un formular din contractul ce tocmai îl semnasem.

În ambele cazuri nu m-am “obosit” să citesc ce tocmai am semnat. Am luat persoanele drept de bună credinţă şi cam atât. Ştiu că nu am procedat deloc bine, dar până acum nu m-am ars. Voi citiţi ceea ce semnaţi ? Aţi păţito până acum din cauză că nu aţi fost atenţi când trebuia ?

În primul rând vreau să le zic celor câteva persoane apropiate sau nu, care îmi citesc blogul cu regularitate, şi susţin că nu ştiau că am un blog, că eu ştiu că îmi citesc blogul şi fazele alea de le ştiţi despre mine, nu le-aţi aflat de la X sau Y ci doar le-am scris eu aici pe blog. În aceeaşi ordine de idei, TU (ca să nu îţi dau numele) ai o impresie foarte proastă despre mine, deşi nu ştiu să îţi fi greşit vreodată cu ceva… Nu’s nici vreun retard, şi nici vreun geniu neînţeles, dar atunci când mă iei de prost cu faze de 2 lei, normal că îmi bag pula şi fac după capul meu. Asta ca să fim înţeleşi.

Şi pe de alte parte văzui “The Social Network”, sau cum a fost creat Facebook-ul. Băi, şmecher film ce să zic… cam tras de păr şi făcut în aşa fel încât să îl pună într-o lumină bună pe Mark Zuckerberg – fondatorul Facebook, dar nah, doar e filmul lui… plm. Per total merită, zic eu.

Dacă vă faceţi blog de 3 zile nu mai cereţi şi voi link/banner exchange că sunteţi penibili şi nu v-a accepta nici draq parteneriatul cu voi. Adică pui 3 clipuri de pe YouTube şi gata blogul, apoi ceri LE cu bloguri cu vechime… plm, nu se face aşa. Boul ăla a muncit să îşi facă blogul ăla, şi a scris, şi s-a documentat, alea alea…

Apropo, azi începe al 3-lea război mondial, staţi pe aproape… eu mă duc să îmi fac popcorn…

În rest, voie bună… mă plictisesc teribil, un site de filme online moka nu ştiţi şi voi (în afară de vplay.ro, că la ăia trebuie să plăteşti) ?

Băi, zilele astea am tras o sperietură tare naşpa. Am fost răcit rău, dar rău de tot, deabia mă puteam ţine pe picioare. Cu toate astea am mers la serviciu în fiecare zi, chiar dacă în unele zile m-am mai învoit pentru că nu mai puteam sta. Am luat un pumn de pastile, am făcut pe dracu’ în patru, dar până nu a trecut 1 săptămână de când m-a apucat răceala, nu m-a lăsat deloc.

De aia nu am mai scris nici pe blog atât de des, ci doar un articol răzleţ, când şi când. Ceea ce vreau să vă zic este că, pe cei din jurul tău (cunoscuţi sau nu, prieteni sau nu) îi doar fix în fund de tine şi de starea în care te afli. O să îţi dai seama cine ţine cu adevărat la tine, şi pe cine îl înteresează de tine, doar atunci când o să fi într-o belea de genul ăsta… Altfel toţi restul sunt doar curve cu 10 feţe, prieteni falşi, şi zâmbăreţi de ocazie.

E foarte adevărată vorba aia… “dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu o să aibă“

De la Designerul am obţinuto şi îmi place foarte mult . Omul chiar are talent. Am văzut iniţial la Daniel Rus pe blog o fotocaricatură cu moaca lui, care mi-a plăcut, şi am zis să îl rog să îmi facă şi mie una. Ce-a ieşit vedeţi mai jos .

Fotocaricatură Ginake

Băi, voi mai ştiţi mă când jucam frunza de asfalt, sau împuşcatea cu ţevi cu cornete ? Mai ştiţi ce gust mişto avea guma Turbo sau Minti ? Vă mai aduceţi aminte ce mişto colecţionam surprize de la gume, sau cartonaşe cu Xena ? Iar mai târziu când ne jucam pe Terminator cu dischete ? M-a apucat aşa nostalgia în dimineaţa asta, şi mă gândeam ce fain era… Pe atunci nu se ştia de Y!M, Facebook şi altele. Ce mişto era când ieşeam la joacă toţi rataţii din cartier şi făceam câte şi mai câte toată ziulica.

Uneori aş vrea să mai revină măcar o dată acele vremuri… Îmi plac şi astea, nu zic nu, că doar asta se cheamă evoluţie, dar parcă mi-ar mai plăcea măcar o dată să mai trăiesc vremurile de atunci. Îmi este puţin naşpa de puştii din ziua de azi, pentru că ei nu mai au cum să trăiască toate astea. Se nasc direct în faţa mess-ului, cu iPhone & shit.

Îmi aduc aminte ce bataie mi-am luat pentru cutia de gume cu Action Man pe care am cumpărato pe datorie (daţi-mi că plăteşte tata ) de la magazinul din cartier. Deh, îmi mai trebuiau câteva abtibilduri şi completam albumul .