Categorii: Aberaţii, D'ale mele pe 29 November 2010 | 9 comentarii
Ea – Hai pui, că uite ce frumos e ! Şi putem să îi punem şi globuleţe, şi beteală, şi bomboane… hai că te las să le manânci tu pe toate după ce se termină Crăciunul. Vrei ? Zi vrei ? Eu – Puiuţul meu scump, zâna mea, motivul existenţei mele, ai 25 de ani, brad ne trebuie nouă ? Mai suntem copii ? Ce naiba măi piticule… Dacă te văd ăia la casă, cred [...]











Lavinnia: