Vreme îndelungată au încercat să îl detroneze, ba pe bună lege (dar fără izbândă), ba pe la spate (cu coduri)… dar degeaba. Gamerul nu era unul oarecare, ci provenea din neam de viţă nobilă, aşişderea celor din clanul sau, gamer din tata în fiu şi nu oricum. Era antrenat în artele razboiului de însuşi Perry, iar Vigoss îi fusese dascăl la DotA. Avea şi cu ce ! Sistemul ce’l avea nu era nici el unul oarecare, şi nimeni în toata împărăţia nu auzise de aşa calculator.

Într-o zi soseşte la palat, un neica-nimeni din partea cealaltă a tărâmului nostru, şi cere cu glas răspicat că vrea un battle cu Blogărică. La auzul acestor vorbe ăsta râse de se auzi peste 7 mări şi 7 ţări:

Blogărică: “Cum ? Un battle ?… tu cu mine ? “

Neica-nimeni: “Da’mpărate… dacă se poate… şi-aş dori pe această cale să o facem şi mai mare…

Blogărică: “Şi mai mare ? Adică cum ? “

Neica-nimeni: “Să ne strângem laolaltă, de vreo 4 ori mai mulţi, şi să dăm un battle tare pana n-o rămâne fum ! “

Blogărică: “Aaaa, reţea tu va-sa-zică ?… ai cu ce, măi lăbărică ? “

Neica-nimeni: “De’om avea, de n-om avea, punem mână de la mână, şi-om lua şi noi un P4… că doar nu o fi minciună ? “

Blogărică: “Bine măi tu gamer tare, să fie aşa cum zici ! Dar de nu vă tineţi bine, o să vă expediez de’aici ! “

Şi aşa rămase vorba stabilită între cei doi, pecetluită şi fără cale de întoarcere ! Blogărică îşi făcu toate update-urile la zi, îşi băgă ultimele drivere video şi îşi chemă cei mai buni prieteni să i se alăture la reţeaua ce va-sa-vină. Umilul Neica-nimeni îşi chemă şi el cunoscuţii şi îi rugă să îi fie alături în bătălia ce urma să se petreacă, peste numai câteva ceasuri. Cu un amărât de P4, cu nişte căşti vechi de 4-5 ani şi un mouse pe bilă, îşi trase aer în pieptu’i neras şi plecă curajos spre locul de întalneală stabilit. Odată ajuns acolo îl întâmpină imediat un servant al regelui Blogărică:

Servantul: “Stoooop ! Încotro, băi nobule ? “

Neica-nimeni: “Ete la un joc, mărite ! De n-o fi cu supărare, vrem să ne băgăm Enlite… “

Servantul: ” Cu Enlite, tu ?…. ce faci ? Ori oi vrea să treci pe’acia, cu ai tăi cu tot boraci ? “

Neica-nimeni: “Nu’s boraci mărite domn, sunt cu mine pe reţea… ne jucăm DotA şi Counter şi orice s’o mai putea… “

Servantul: “Ai bilet măi matrăgună ? Ia zi ! Şti şi tu ceva ? Sau te bate Blogărică ?…  până nu te’oi mai vedea ? “

Neica-nimeni: “Vom vedea măria ta, dacă e şi chiar se poate… lasă-ne şi ne-om lupta… “

Servantul: “Bine ! Mergi şi joacă tot ce vrei… dar ai grijă tu acolo, nu care cumva să bei. “

Se aliniară toţi pe reţea aşa cum vorbiră, chiar dacă la început nu se vedeau pe reţea ip-urile… şi jucară aşa vreme de 2 ceasuri. La un moment dat Blogărică răpus de un head-shot zise:

Bl0gărică: “Staţi aşa măi pamfletari ! Hai să dăm de’o pauză, că doar n’om fi papagali ! # “

Neica-nimeni: “Stăm aşa mărite gamer, numai să ne zici când ‘merem, ca să ne chemăm un player”

Şi după o pauză mică, se apucară de DotA. Pesemne se vedea că Blogărică era depăşit de situaţie, şi pierdea teren în faţa celor 4 cioflingari. După ce pierdu şi proba de DotA propuse să meargă în alt loc ştiut numai de el, ca să joace şi ultima proba de NFS. La auzul acestor vorbe cei 4 dădură nedumeriţi din umeri, spunând că ei nu au decât un amărât de desktop şi cablul nu este suficient de lung pentru a putea muta calculatoarele. Însă Blogărică era cunoscut în împărăţie şi pentru ultimele gadget-uri pe care şi-i le achiziţiona mereu cu entuziasm. Tocmai ce îşi cumpărase un router wireless (portabil), cu conexiune 3G. Router-ul 3G-6210n nu era unul oarecare, ci unul sofisticat şi dotat pe care îl scotea numai la ocazii mari. În momentul când apăru cu el ceilalţi rămaseră muţi de uimire, la vederea unei asemenea invenţii ! “Foarte tare !”… exclamară toţi în cor, “de unde l-ai luat mărite ?”, dar Blogărică prea înfumurat de fel, le lăsă doar o adresă de facebook şi una de twitter, fără să le dea prea multe detalii…

Cu aşa dotare, se apucară din nou de joc… şi jucara… şi jucara, până ce nici procesoarele parcă nu mai răzbăteau, şi într-un final Blogărică se dădu bătut.

Blogărică: “Bine ! Fie ! M-aţi învins, dar acum lasaţi-mă pls. “

Neica-nimeni: “Te-ai dat mare şi voinic, dar nu eşti decât un “freak”… Ai crezut că poate poţi, să ne baţi pe toţi cu boţi ?… “

Blogărică: “Asta e măi Neică-nimeni, am crezut că poate pot… dar acum văd eu mai bine, că tu nu eşti chiar un bot… “

Şi aşa îşi recunoscu înfrângerea Blogărică, cel neînvins de 3 secole, poate 4 nici nu mai ştiu. Şi preacurajoşilor le merse numele de: Cei 4 muşchetari, datorită victoriei ce o avuseră asupra regelui. Şi toţi îşi puneau nick-uri în jocuri după ale lor, şi toţi gamerii şiau de ei.

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare ! Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă doctorului sau farmacistului !

Postul participă la concursul SuperBlog 2009, organizat de PCNews.

Edimax